lectorilor dex - definiţie, sinonime, conjugare

lectorilor

[Sinonime]
LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s.m. şi f. 1. Grad în unele instituţii de învăţământ superior, mai mare decât asistentul şi mai mic decât conferenţiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieşit din uz) Persoană care ţinea lecţii sau care conducea seminariile în învăţământul politic, în universităţile populare etc. – Din germ. Lektor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉCTOR2, lectori, s.m. 1. (Livr.) Cititor. 2. (Inform.) Dispozitiv periferic care permite introducerea informaţiei după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; cititor de cartelă. – Din fr. lecteur, lat. lector, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉCTOR1 ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care predă un obiect de studiu într-o instituţie de învăţământ superior. 2) Persoană cu grad didactic universitar aflat între cel de asistent şi cel de conferenţiar. /<germ. Lektor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÉCTOR2 ~i m. rar Persoană care face lecturi; om care citeşte; cititor. /<fr. lecteur, lat. lector, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÉCTOR1, -Ă s.m. şi f. 1. Grad didactic universitar, situat între asistent şi conferenţiar; persoană care deţine acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. Conducător de seminarii în diferite forme de învăţământ politic. [< germ. Lektor].
(Dicţionar de neologisme)

LÉCTOR2, -Ă s.m. şi f. Cititor. ♦ Cel care citeşte cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citeşte într-o editură manuscrisele predate spre publicare şi referă asupra lor. [Cf. fr. lecteur, lat. lector].
(Dicţionar de neologisme)

LÉCTOR1, -Ă s. m. f. 1. grad didactic universitar, între asistent şi conferenţiar; cel care îl deţine. 2. membru al unui lectorat (2). (< germ. Lektor)
(Marele dicţionar de neologisme)

LÉCTOR2, -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ♢ cel care citeşte cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoană care citeşte într-o editură manuscrisele predate spre publicare şi referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea şi introducerea informaţiei de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector)
(Marele dicţionar de neologisme)

léctor (grad în învăţământ, cititor) s. m., pl. léctori
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÉCTOR s. v. cititor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le lec lect lecto lector

Cuvinte se termină cu literele: or lor ilor rilor orilor