legătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S.m. şi f. 1. Persoană specializată în legatul cărţilor. 2. Persoană care leagă snopii. II. S.f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEGĂTOÁRE ~ f. 1) Obiect (fâşie de pânză, basma, bandă etc.) cu care se leagă ceva. 2) Mănunchi de paie, de fân sau de spice cu care se leagă snopii. /a lega + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEGĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Muncitor specializat în operaţii de cartonare şi legare. ~ de cărţi. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

legătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. legătoárei; pl. legătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

legătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. legătórii; pl. legătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

secerătoáre-legătoáre s. f., pl. secerătóri-legătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

legătór s. m., pl. legătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEGĂTOÁRE s. v. legătură.
(Dicţionar de sinonime)

LEGĂTOÁRE s. v. bandaj, cravată, faşă, pansa-ment, tifon.
(Dicţionar de sinonime)

LEGĂTÓR s. (rar) scorţitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărţi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le leg lega legat legato

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare