legatorie

LEGĂTORÍE, (1) legătorii, s.f. 1. Atelier sau secţie dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broşează cărţi, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărţi. – Legător + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEGĂTORÍ//E ~i f. 1) Meseria legătorului de cărţi. 2) Atelier sau întreprindere unde se leagă, se cartonează o carte, o revistă etc. [G.-D. legătoriei] /legător + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEGATÓRIE s.f. Provincie romană condusă de un legat. [Gen. -iei. / < lat. legatoria (provincia)].
(Dicţionar de neologisme)

LEGATÓRIE s. f. provincie romană condusă de un legat¹ (1). (< lat. legatorie)
(Marele dicţionar de neologisme)

legătoríe s. f., art. legătoría, g.-d. art. legătoríei; (ateliere) pl. legătoríi, art. legătoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LEGĂTORÍE s. (rar) cartonaj, scorţitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărţi.)
(Dicţionar de sinonime)