legațiune
LEGÁŢIE, legaţii, s.f. Reprezentanţă diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade, condusă de un ministru plenipotenţiar sau de un însărcinat cu afaceri. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanţe. [Var.: legaţiúne s.f.] – Din fr. légation, lat. legatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LEGAŢIÚNE s.f. v. legaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LEGÁŢI//E ~i f. 1) Reprezentanţă diplomatică permanentă a unui guvern în alt stat, unde nu există ambasadă. 2) Loc sau sediu al acestei reprezentanţe. [G.-D. legaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. legation, lat. legatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LEGÁŢIE s.f. Reprezentanţă diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanţe. [Gen. -iei, var. legaţiune s.f. / cf. fr. légation, lat. legatio].
(Dicţionar de neologisme)
LEGAŢIÚNE s.f. v. legaţie.
(Dicţionar de neologisme)
legáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. legáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. legáţiei; pl. legáţii, art. legáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LEGAŢIÚNE s.f. v. legaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LEGÁŢIE s.f. Reprezentanţă diplomatică permanentă într-un stat străin, inferioară în grad unei ambasade. ♦ Localul, sediul acestei reprezentanţe. [Gen. -iei, var. legaţiune s.f. / cf. fr. légation, lat. legatio].
(Dicţionar de neologisme)
LEGAŢIÚNE s.f. v. legaţie.
(Dicţionar de neologisme)
legáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. legáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. legáţiei; pl. legáţii, art. legáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)