legendă dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEGÉNDĂ, legende, s.f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conţine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscripţie pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripţie prin care se explică semnele convenţionale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată. ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEGÉND//Ă ~e f. 1) Povestire tradiţională în proză sau în versuri, transmisă, de obicei, pe cale orală, în care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real. 2) Piesă muzicală instrumentală cu caracter narativ. 3) rel. Povestire din viaţa sfinţilor. ~ biblică. 4) Povestire deformată şi înfrumuseţată de imaginaţie. 5) Tabel cu care se dotează o ilustraţie, o gravură, o hartă sau un plan şi care conţine o explicaţie textuală a semnelor convenţionale. /<fr. légende, lat. legenda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

legéndă (legénde), s.f. – 1. Mit. – 2. Inscripţie pe o monedă sau pe o medalie, explicaţie la baza unei plăci. Fr. légende. – Der. legendar, adj., din fr. légendaire; legendar, s.n. (Trans., înv., enciclopedie, manual de învăţămînt elementar), din germ. Legendar.
(Dicţionarul etimologic român)

LEGÉNDĂ s.f. 1. Povestire cu caracter fantastic sau miraculos, transmisă în special pe cale orală şi bazată pe un fond istoric sau pe o închipuire mistică. ♦ Piesă instrumentală cu caracter narativ. 2. (Rar) Inscripţie (pe o monedă, pe o medalie). 3. Explicaţie dată semnelor convenţionale de pe o hartă, de pe un plan etc. ♦ Text care se găseşte sub un desen, sub o gravură, sub o schemă etc. [< fr. légende, cf. it., lat. legenda – ceea ce trebuie citit].
(Dicţionar de neologisme)

LEGÉNDĂ s. f. 1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariţia unor plante, animale, locuri etc. ♢ piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ. 2. inscripţie (pe o monedă, medalie). 3. explicaţie dată semnelor convenţionale de pe o hartă etc. ♢ text care se găseşte sub un desen, sub o gravură, schemă etc. (< fr. légende, lat. legenda)
(Marele dicţionar de neologisme)

LEGENDÁ vb. tr. a însoţi un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiţă explicativă. (< fr. légender)
(Marele dicţionar de neologisme)

legéndă s. f., g.-d. art. legéndei; pl. legénde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEGÉNDĂ s. v. minologhion, sinaxar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le leg lege legen legend

Cuvinte se termină cu literele: da nda enda genda egenda