legiferare

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora şi a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEGIFERÁRE, legiferări, s.f. Acţiunea de a legifera şi rezultatul ei. – V. legifera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LEGIFER//Á ~éz tranz. 1) (legi) A elabora şi adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEGIFERÁ vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].
(Dicţionar de neologisme)

LEGIFERÁRE s.f. Acţiunea de a legifera şi rezultatul ei. [< legifera].
(Dicţionar de neologisme)

LEGIFERÁ vb. tr. a elabora şi a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)
(Marele dicţionar de neologisme)

legiferá vb., ind. prez. 1 sg. legiferéz, 3 sg. şi pl. legifereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

legiferáre s. f., g.-d. art. legiferării, pl. legiferări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LEGIFERÁ vb. v. reglementa.
(Dicţionar de sinonime)

LEGIFERÁRE s. v. reglementare.
(Dicţionar de sinonime)