LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care cineva comite un act de violenţă pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. ♦ (Despre căsătorie) Făcut cu îndeplinirea formelor legale; (despre soţi) căsătorit legal; (despre copii) născut din părinţi căsătoriţi sau recunoscut de tată. 2. Care este justificat, îndreptăţit; just, echitabil. [Acc. şi: legitím] – Din fr. légitime, lat. legitimus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaşte unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăţi. – Din fr. légitimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LEGÍTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept ~. Revendicare ~ă. ♢ ~ă apărare act de violenţă folosit în scop de apărare şi justificat de lege, comis împotriva unei persoane care săvârşeşte un atac ilegal. 2) (despre căsătorie) Care este consfinţit prin lege; încheiat, respectându-se prescripţiile legale. 3) (despre soţi) Care este căsătorit legal. 4) (despre copii) Care este născut din părinţi căsătoriţi legal sau este recunoscut de tată. 5) Care este considerat ca fiind just; îndreptăţit; justificat; motivat. /<fr. légitime, lat. legitimus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LEGITIM//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acţiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăţi; a motiva. /<fr. légitimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LEGÍTIM, -Ă adj. 1. Legal. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. 2. Just, drept; justificat, îndreptăţit. [< fr. légitime, cf. lat. legitimus].
(Dicţionar de neologisme)
LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăţi. 3. tr. A recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].
(Dicţionar de neologisme)
LEGÍTIM, -Ă adj. 1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal. o ~ă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. 2. just, drept; justificat, îndreptăţit. (< fr. légitime, lat. legitimus)
(Marele dicţionar de neologisme)
LEGITIMÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăţi. 2. a recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)
(Marele dicţionar de neologisme)
legítim adj. m., pl. legítimi; f. sg. legítimă, pl. legítime
(Dicţionar ortografic al limbii române)
legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. şi pl. legitimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LEGÍTIM adj. 1. v. fundamentat. 2. v. îndreptăţit.
(Dicţionar de sinonime)
LEGITIMÁ vb. v. îndreptăţi, justifica, motiva.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Legitim ≠ nelegitim
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaşte unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăţi. – Din fr. légitimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LEGITIM//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acţiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăţi; a motiva. /<fr. légitimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LEGÍTIM, -Ă adj. 1. Legal. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. 2. Just, drept; justificat, îndreptăţit. [< fr. légitime, cf. lat. legitimus].
(Dicţionar de neologisme)
LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăţi. 3. tr. A recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].
(Dicţionar de neologisme)
LEGÍTIM, -Ă adj. 1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal. o ~ă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste. 2. just, drept; justificat, îndreptăţit. (< fr. légitime, lat. legitimus)
(Marele dicţionar de neologisme)
LEGITIMÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăţi. 2. a recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)
(Marele dicţionar de neologisme)
legítim adj. m., pl. legítimi; f. sg. legítimă, pl. legítime
(Dicţionar ortografic al limbii române)
legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. şi pl. legitimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LEGÍTIM adj. 1. v. fundamentat. 2. v. îndreptăţit.
(Dicţionar de sinonime)
LEGITIMÁ vb. v. îndreptăţi, justifica, motiva.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Legitim ≠ nelegitim
(Dicţionar de antonime)