legitimare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaşte unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăţi. – Din fr. légitimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEGITIMÁRE, legitimări, s.f. Acţiunea de a (se) legitima şi rezultatul ei. – V. legitima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LEGITIM//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acţiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăţi; a motiva. /<fr. légitimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăţi. 3. tr. A recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].
(Dicţionar de neologisme)

LEGITIMÁRE s.f. Acţiunea, faptul de a (se) legitima. ♦ (Spec.) Recunoaştere a unui copil. [< legitima].
(Dicţionar de neologisme)

LEGITIMÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăţi. 2. a recunoaşte unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)
(Marele dicţionar de neologisme)

legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. şi pl. legitimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

legitimáre s. f., g.-d. art. legitimării; pl. legitimări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEGITIMÁ vb. v. îndreptăţi, justifica, motiva.
(Dicţionar de sinonime)

LEGITIMÁRE s. v. îndreptăţire, justificare, motivare, motivaţie, raţiune, temei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le leg legi legit legiti

Cuvinte se termină cu literele: re are mare imare timare