legumă dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEGÚMĂ, legume, s.f. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. – Lat. legumen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEGÚM//Ă ~e f. Plantă agricolă (morcov, ceapă, cartofi, ridiche, fasole etc.) cultivată pentru hrană. [G.-D. legumei] /<lat. legumen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEGÚMĂ, legume, s.f. Nume dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar) Mâncare, hrană. [Pl. şi: legumuri] – Lat. legumen.
(Dicţionarul limbii române moderne)

legúmă (legúme), s.f. – 1. Produs vegetal de grădinărit, verdeaţă. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Puşcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s.f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca şi a bea puţin; a cruţa; a economisi); legumeală, s.f. (acţiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puţin).
(Dicţionarul etimologic român)

LEGÚMĂ s.f. 1. (Bot.) Tip de fruct dehiscent, cu două valve şi seminţe; păstaie. 2. Produs alimentar de origine vegetală; zarzavat. [< fr. légume, cf. lat. legumen].
(Dicţionar de neologisme)

LEGÚMĂ s. f. 1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentaţie partea vegetală, sau fructele; zarzavat. 2. fruct uscat, cu mai multe seminţe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie. 3. (spec.) om al cărui creier a fost golit şi i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot. (< lat. legumen)
(Marele dicţionar de neologisme)

legúmă s. f., g.-d. art. legúmei; pl. legúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEGÚMĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le leg legu legum

Cuvinte se termină cu literele: ma uma guma eguma