lehămetui

LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

lehămetuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lehămetuiésc, imperf. 3 sg. lehămetuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lehămetuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LEHĂMETUÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, sătura, scârbi.
(Dicţionar de sinonime)