leiță dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEÍT, -Ă, leiţi, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit-poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (Înv.; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat într-o haină care cade perfect pe corp. 3. (Înv.; despre păr) Răsfirat pe spate şi pe umeri. – Din sl. lejon, lejati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEÍŢĂ, leiţe, s.f. Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. – Leu2 + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se aseamănă perfect; foarte asemănător. ~ tată-său. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<sl. lejon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.
(Dicţionarul etimologic român)

leít adj. m. pl. leíţi; f. sg. leítă, pl. leíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

leíţă (monedă; leoaică) s. f., g.-d. art. leíţei; pl. leíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEÍT adj. v. întocmai.
(Dicţionar de sinonime)

LEÍT adj. v. lustruit, netezit, şlefuit, turnat.
(Dicţionar de sinonime)

LEÍŢĂ s. v. leoaică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le lei leit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita eita