leică dex - definiţie, sinonime, conjugare

leică

[Sinonime]
LÉICĂ1 s.f. (Pop.; adesea însoţit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – Cf. bg. l ĕ l k a „cumnată”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉICĂ2, leici, s.f. (Reg.) Pâlnie. – Din rus. leika. Cf. ucr. l i j k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉI//CĂ ~ci f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care serveşte la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ♢ A face gâtul (sau gura) ~ şi pântecele balercă a bea foarte mult. /<rus. leika
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

léică (léici), s.f. – Pîlnie. – Megl. leică. Sl. (bg., rus.) lejka (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 169; Conev 63; Iordan, Dift., 102), din sl. lijati, lĕją „a vărsa”, cf. leit.
(Dicţionarul etimologic român)

léică (lele) s. f., g.-d. art. léichii; pl. leici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

léică (pâlnie) s. f., g.-d. art. léicii; pl. leici
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÉICĂ s. v. lele, leliţă, mătuşă, pâlnie, ţaţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le lei leic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica eica