lela dex - definiţie, sinonime, conjugare

lela

LÉLA adv. (Pop.; în expr.) A umbla lela = a hoinări, a vagabonda, a bate drumurile. – Cf. l e l e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉLA adv. : A umbla ~ a fi hoinar; a merge din loc în loc fără a urmări un scop precis; a hoinări; a vagabonda. /cf. lele
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

léla adv. – Hoinărind, fără scop. Creaţie expresivă, care pare să indice ideea de clătinare, de bălăbăneală, ca şi cea de gîngăveală şi de prostie, cf. sb. lola „a umbla creanga”, pol. lele „prost”, ceh. lyla „neghiob”, sb. lolati se „a hoinări”, napol. lollo „prost”, calabr. lèllu „tont”, sp. lelo „prost”; v. şi Iordan, BF, IX, 151 şi REW 4860. – Der. leleu, s.m. (prost); teleleu, s.m. (haimana, trîntor); lălîu (var. lălîi), adj. (prost, dezordonat), cf. Battisti, III, 2199; lălăi, vb. (a vorbi aiurea; a îngîna, a cînta încet şi monoton), pentru a cărui formulă expresivă cf. lat. lallare, gr. λαλέω, λαλάζω, germ. lallen; lălăială (var. lălăitură), s.f. (îngînare, fredonare); loloti, vb. (Trans., a face zgomot); loloţ (var. pl. loloţi, loloaţe), s.n. (smoc de lînă smulsă de scai la trecerea oilor); loloţi, vb. refl. (Trans., a se încîlci). – Cf. lele, tala(lăi), laţe.
(Dicţionarul etimologic român)

léla adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: le lel

Cuvinte se termină cu literele: la ela