lemne dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc. ♢ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simţi nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înţepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoţii etc.). A îngheţa lemn = a înţepeni de frig, a îngheţa tun. 2. Tulpina şi ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcţii, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ♢ Expr. Doarme de poţi să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (Înv. şi pop.) Copac, arbust. ♢ Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici şi groase, cu flori albe şi fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene şi cu miros de lămâie; lemnuş (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEMN ~e n. 1) Parte dură a arborilor, constând dintr-un ţesut compact sau fibros, aflat între scoarţă şi măduvă. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore tăiat şi folosit în construcţii sau pentru confecţionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari tăiaţi şi folosiţi drept combustibil. ~e de foc. ♢ Ger de crapă ~ele ger cumplit. A rămâne ~ a rămâne încremenit. 4) : ~-câinesc arbust cu frunze mici, cu flori albe şi fructe negre, cultivat în parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene şi cu miros de lămâie. /<lat. lignum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lemn (lémne), s.n. – 1. Buştean. – 2. Arbore. – 3. Trunchi, buturugă, ciot. – 4. Surcea, ţandără, retezătură. – 5. Vreascuri, trunchiuri (de foc). – 6. (Înv.) Crucea lui Iisus. – 7. (Rar) Coşciug, sicriu. – Mr. lemnu, megl. lemu, istr. lęmnę. Lat. lĭgnum (Puşcariu 963; Candrea-Dens., 976; REW 5034; DAR), cf. it. legno, sp. leño, port. lenho. Sensul de „arbore” există şi în lat. tîrzie şi în it.; explicarea acestui sens prin influenţa sl. drĕvo (Şeineanu, Semasiol., 80; Rosetti, III, 99) este lipsită de fundament. Der. lemnuş, s.n. (beţişor de tac sau puşcoci de copil, întinzător al ferăstrăului de mînă; scoarţă folosită drept colorant; Trans., fosfor); lemnuşcă, s.f. (plantă, Lythrum salicaria); lemnos, adj. (de lemn, tare), cu suf. -os (după Puşcariu 965; Candrea-Dens., 978; REW 5033 şi DAR, din lat. lĭgnōsus, cf. mr. limnos); lemnoasă, s.f. (varietate de struguri); lemniu, adj. (culoarea lemnului crud); lemnie, s.f. (plantă, Lythrum salicaria); lemnar, s.n. ( tăietor de lemne; tocător; daltă), cu suf. -ar (după REW 5032 şi DAR, din lat. lĭgnārium); lemnar, s.m. (dulgher, tîmplar), cu acelaşi suf. (după Puşcariu 964; Candrea-Dens., 977 şi DAR, din lat. lĭgnārius, cf. mr. limnar); lemnăreasă, s.f. (nevasta dulgherului); lemnărie, s.f. (tîmplărie, depozit de lemne; cherestea, lemne de construcţie); lemnărit, s.n. (meşteşugul lemnarului; impozit pe dreptul de a tăia lemne); lemnamă, s.f. (mulţime de lemne), care pare să reproducă lat. lĭgnamen (DAR), se foloseşte în Banat; lemnet, s.n. (Olt., Banat, lemnărie, lemne multe), cu suf. -et; lemnitură, s.f. (Trans., armătură care susţine galeria unei mine); înlemni (var. lemni), vb. (a înţepeni, a ajunge ţeapăn; a rămîne stupefiat, a rămîne paf); lemnoşa (var. lemnoşi), vb. refl. (a se face fibros). – Cf. untdelemn.
(Dicţionarul etimologic român)

a aduce la sapă de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

lemn s. n., (bucăţi de arbore, arbori) pl. lémne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lemn-dúlce (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lémnul-Dómnului (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lemn-câinésc (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfrédelul-lémnului s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pădúche-de-lémn s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

LEMN-DULCE s.n. Plantă erbacee, comună în sudul Europei şi în Orient (Glycyrrhiza glabra), ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor şi a băuturilor; se comercializează sub formă de batoane, bucăţi sau pudră. Din sirop de lemn-dulce, negru şi vâscos, se fabrică dulciuri (spirale, bastonaşe, bomboane), asemănătoare cu guma de mestecat, de culoare neagră şi amărui. – Cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce).
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-DE-ÁPĂ s. v. canale.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-CÂINÉSC s. v. cruşân, salbă-moale, scoruş,vonicer.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN s. (BOT.) lemn-câinesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) mălin, măliniţă, lemnul-câinelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) ciorânglav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-râios (Evonymus verrucosa) = salbă-râioasă, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcâm-galben, (reg.) bobiţel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnuş, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricariţă, iarbă-sfântă, lemn-sfânt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vântului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN s. v. arbore, copac, pom.
(Dicţionar de sinonime)

LEMNULDÓMNULUI s. v. lemnul-maicii-dom-nului, pelin, rugină.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-ÁLB s. v. salcâm.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-CU-BOABELE-ÁLBE s. v. hurmuz.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-GÁLBEN s. v. dracilă.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-PUCIÓS s. v. scoruş, sânger.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-RÂIÓS s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-SFÂNT s. v. lemnul-maicii-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

LEMNUL-CÂINELUI s. v. lemn-câinesc, părul-ciutei, salbă-moale, verigar, vonicer.
(Dicţionar de sinonime)

SPIRT DE LÉMN s. v. alcool metilic, metanol.
(Dicţionar de sinonime)

LEMNUL-BÓBULUI s. v. salcâm galben.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-DÚLCE s. v. răculeţ.
(Dicţionar de sinonime)

LÉMNE s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le lem lemn

Cuvinte se termină cu literele: ne mne emne