leneș dex - definiţie, sinonime, conjugare

leneș

[Sinonime]
LÉNEŞ, -Ă, leneşi, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) căruia îi lipseşte dorinţa, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneşe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneş al melcului. 3. S.m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice şi arcuite, care se mişcă încet şi stau zile întregi agăţate pe aceeaşi creangă (Bradypodidac); (şi la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eş. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉNEŞ1 ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care leneveşte; care nu vrea să muncească; trândav; lenos. 2) fig. (despre mişcări sau acţiuni) Care vădeşte lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~eş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÉNEŞ2 ~i m. Mamifer din pădurile tropicale ale Americii de Sud care se mişcă alene şi care stă zile întregi agăţat de aceeaşi creangă. /lene + suf. ~eş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

léneş adj. m., s. m., pl. léneşi; f. sg. léneşă, pl. léneşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÉNEŞ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaş, (Mold.) duglan, dugliş, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. şi Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Leneş ≠ harnic, muncitor, sârguincios, silitor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: le len lene

Cuvinte se termină cu literele: es nes enes