lentă dex - definiţie, sinonime, conjugare
LENT, -Ă, lenţi, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉNTĂ, lente, s.f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decoraţi etc. la solemnităţi. – Din rus. lenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEN//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial 1) Care manifestă lipsă de rapiditate; fără grabă; încet. 2) Care se desfăşoară încet; cu ritm scăzut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

léntă (lénte), s.f. – Şnur al unei decoraţii sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

LENT, -Ă adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nţi, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].
(Dicţionar de neologisme)

LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnităţi de către suverani sau de posesorii unei înalte decoraţii. [< rus. lenta].
(Dicţionar de neologisme)

LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)
(Marele dicţionar de neologisme)

LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decoraţii, la solemnităţi. (< rus. lenta)
(Marele dicţionar de neologisme)

lent adj. m., pl. lenţi; f. sg. léntă, pl. lénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LENT adj., adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. încet.
(Dicţionar de sinonime)

LÉNTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decoraţii.) 2. eşarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Lent ≠ brusc, iute, rapid, repede
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: le len lent

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta