lepră

LÉPRĂ, (2) lepre, s.f. 1. Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific şi caracterizată prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macină, subminează; racilă, plagă. 2. Fig. Om lipsit de conştiinţă, de caracter, fără scrupule. – Din ngr. lepra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÉPR//Ă ~e f. 1) Boală contagioasă cronică, care se manifestă prin apariţia pe piele a unor răni ce duc la descompunerea treptată a ţesutului muscular. 2) fig. Viciu care macină chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fără scrupule; persoană cu o purtare urâtă. [Sil. le-pră] /<ngr. lépra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lépră (lépre), s.f. – 1. Boală. – 2. (Arg.) Denunţător. – Megl., mr. lepră. Ngr. λέπρα (sec. XVIII), cf. alb. ljeprë, bg. lepra (Tiktin; Iordan, Dift., 95). – Der. lepros, adj. (cu lepră); leproserie (var. leprozerie), s.f., din fr. léproserie.
(Dicţionarul etimologic român)

lépră s. f. (sil. -pră), g.-d. art. léprei; (racile, persoane) pl. lépre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LÉPRĂ s. (MED.) (înv.) gubăvie, stricăciune, (slavonism înv.) pricază.
(Dicţionar de sinonime)