ler

LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LER interj. (se foloseşte, ca refren, în colinde pentru a le da un anumit colorit eufonic) [Var. lerui] /Probabil din [Ha]llelu[iah] Doamne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Ler-Împărát s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ler/lérui/lérului interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ler² s.n. (reg.) 1. vreme, timp; floarea vârstei. 2. farmec, haz.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ler¹ interj. (pop.) 1. cuvânt-refren în colinde. 2. (înv., s.n.) gust, plac, dorinţă; şi leroi, leroi interj.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)