leu dex - definiţie, sinonime, conjugare
LEU2, lei, s.m. Unitate monetară principală în România, egală cu 100 de bani; franc1. – Din leu1 (cu sensul după tc. arslanly).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEU1, lei, s.m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie şi cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic şi de vorace, care trăieşte în Africa şi în Asia meridională (Panthera leo) ♢ (În basme) Leu-paraleu = leu mare şi cu o putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz. ♢ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărţeala unui bun şi pe care şi-o însuşeşte cel mai puternic dintre părtaşi. ♢ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept şi omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelaţii. – Et. nec. Cf. lat. l e o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEU1 lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blană de culoare gălbuie şi coamă bogată, care trăieşte în Africa. ♢ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic şi viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărţeala unui bun, pe care şi-o însuşeşte cel mai puternic dintre părtaşi. 2) fig. Om puternic şi curajos. ♢ Pui de ~ om tânăr, voinic şi viteaz. 3) art. Constelaţie zodiacală. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viaţa de mare. ~l-furnicilor insectă asemănătoare cu libelula, care se hrăneşte, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LEU2 lei m. Unitate a sistemului monetar în România şi Republica Moldova, egală cu o sută de bani. [Monosilabic] /Din leu I
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

léu (léi), s.m. – 1. Animal. – 2. Monedă romînească. Circula cu acest nume în sec. XVII, cînd valora 120 de bani. Lat. lĕo, împrumut cult, probabil din sec. XVII. Der. nemijlocită din lat. (Puşcariu 968; Pascu, I, 107; Diculescu, Elementele, 427) nu pare posibilă fonetic (lĕo ar fi dat *ieu, ca lĕporemiepure). Nu e sigur, aşa cum consideră Diculescu şi Scriban, că Lăune ar fi reprezentantul cazului oblic, cf. lăun. Cu atît mai puţin este probabilă der. din sl. livŭ (Conev 56). Sensul al doilea este o traducere din tc. arslanli „leu” şi „piastru” (Tiktin). – Der. leoaie, s.f. (înv., leona) pe care Puşcariu 966 îl derivă din lat. *lĕonia, este tot echivocă; leoaică, s.f.; leiţă, s.f. (înv., leoaică). – Din rom. pare să provină rut. lew (Miklosich, Wander., 17).
(Dicţionarul etimologic român)

léul-furnícilor (insectă) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

léu-paraléu s. m., pl. léi-paraléi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

leu (mamifer; monedă) s. m., art. léul; pl. lei, art. léii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúra-léului (bot. ) s. f., g.-d. art. gúrii-léului
(Dicţionar ortografic al limbii române)

léu-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LEU-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Otaria byronia) otarie.
(Dicţionar de sinonime)

LEU s. 1. (ZOOL.; Pantheraleo) (turcism înv.) aslan. 2. (ZOOL.) leu-de-mare (Otarta byronia) = otarie. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) calul (art.) gavădul (art).
(Dicţionar de sinonime)

LEU s. (fam.) franc. (N-am un ~!)
(Dicţionar de sinonime)

COADA-LÉULUI s. v. talpa-gâştei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: le

Cuvinte se termină cu literele: eu