levantin dex - definiţie, sinonime, conjugare

levantin

LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care aparţine Levantului sau populaţiei lui, privitor la Levant sau la populaţia lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LEVANTÍN, -Ă adj., s.m. şi f. 1. (Locuitor) care aparţine Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparţine de) ultimul etaj al pliocenului din România. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].
(Dicţionar de neologisme)

LEVANTÍN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)
(Marele dicţionar de neologisme)

levantín (locuitor) s. m., adj. m., pl. levantíni; f. sg. levantínă, g.-d. art. levantínei, pl. levantíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

levantín (geol.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

levantín s. n. /levantínă s. f. (ţesătură), pl. levantínuri /levantíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: le lev leva levan levant

Cuvinte se termină cu literele: in tin ntin antin vantin