libera dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÍBER1, libere, s.n. (Bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarţa unor arbori. – Din fr. libre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÍBER2, -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independenţă individuală şi cetăţenească, care are drepturi politice şi cetăţeneşti depline. ♦ (Despre popoare, state, oraşe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acţiona după voinţa sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ♢ Liber arbitru = libertate absolută a voinţei omului, postulată la idealismul filozofic1, în opoziţie cu determinismul. 3. (Despre acţiuni) Care nu este supus unei restricţii cu caracter arbitrar. ♢ Traducere liberă = traducere care redă conţinutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorinţa autorului. Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensaţie pentru o infracţiune sau o greşeală comisă de echipa adversă. Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituţie sau întreprindere). ♢ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligaţiilor (profesionale). ♢ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligaţiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligaţiile (profesionale) pe care le are în mod obişnuit, a putea dispune de timpul său. 5. (Despre bănci, scaune, locuinţe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligaţii faţă de alţii; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, uşor. ♢ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ţine un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândeşti; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (În loc. adv.) În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIBERÁ, liberez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acasă după efectuarea stagiului militar, a unei concentrări etc. 2. Tranz. (Înv.) A elibera (o ţară, un popor). – Din fr. libérer, lat. liberare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÍBER ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucură de libertate; independent din punct de vedere social şi politic; slobod. 2) (despre state, colectivităţi) Care nu se află sub stăpânire străină; în stare de independenţă socială şi naţională; autonom; independent; slobod; suveran; neatârnat. 3) Care este consfinţit prin lege; garantat de constituţie. Votare ~ă. 4) (despre acţiuni) Care se efectuează fără restricţii; care se face cu uşurinţă; nestânjenit; nestingherit. Respiraţie ~ă. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate acţiona după buna cuviinţă; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa după bunul plac; aflat în stare de independenţă fizică şi psihică. /<fr. libre, lat. liber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

líber (líberă), adj. – Slobod. Lat. liber (sec. XIX). – Der. libera, vb., din fr. (é)libérer; liberal, adj.; liberalism, s.n.; liberalitate, s.f; liberator, adj.; libertate, s.f., toate din fr.; liber-schimbist, s.m. (partizan al libertăţii de schimb), după fr. libre échange. Cf. I. Guţia, Libera, cu derivatele sale, Bul. Bibl. romîne Freiburg, II, 7-20.
(Dicţionarul etimologic român)

LÍBER s.n. Strat de ţesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarţa unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liberscoarţă de arbori].
(Dicţionar de neologisme)

LÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restricţii. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtări, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].
(Dicţionar de neologisme)

LIBERÁ vb. I. tr. 1. (În trecut) A lăsa la vatră. 2. A elibera. [< fr. libérer, it., lat. liberare].
(Dicţionar de neologisme)

LÍBER1 s. n. strat de ţesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♢ fibre extrase din scoarţa unor arbori. (< fr. liber)
(Marele dicţionar de neologisme)

LÍBER2, -Ă adj. 1. slobod; independent. 2. ~ profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă. 3. neocupat, gol. 4. degajat, natural. o (adv.) a vorbi ~ = a ţine un discurs, o prelegere, fără a citi. 5. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan. 6. (despre timp) de care se poate dispune după voie. 7. desen ~ = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument. 8. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuaţie care nu conţine necunoscute. (< lat. liber, fr. libre)
(Marele dicţionar de neologisme)

LIBERÁ vb. tr. 1. a lăsa la vatră. 2. a elibera. (< fr. libérer, lat. liberare)
(Marele dicţionar de neologisme)

líber consimţământ adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

líber-profesionístă s. f. (sil. -si-o-). pl. líber-profesioníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

líber adj. m., pl. líberi; f. sg. líberă, pl. líbere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

líber (bot.) s. n., pl. líbere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

líberă práctică adj. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

líberă trécere adj. + s. f. (sil. tre-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

liberá vb., ind. prez. 1 sg. liberéz, 3 sg. şi pl. libereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÍBER adj. 1. (înv. şi pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ în această seară.) 5. neînchis, neîntemniţat, (înv. şi pop.) slobod. (Un criminal încă ~.) 6. disponibil, neocupat, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.) 7. v. necăsătorit. 8. degajat. (Are mâna ~.) 9. v. nestânjenit. 10. v. larg. 11. neînchiriat, neocupat. (O cameră ~.) 12. gol, neocupat, (înv. şi pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 13. v. vacant.
(Dicţionar de sinonime)

LIBERÁ vb. 1. v. elibera. 2. v. dezrobi. 3. v. ieşi. 4. a (se) elibera, a scăpa, (înv. şi pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. evacua.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Liber ≠ captiv, dependent, închis, ocupat, supus, neliber, rob, sclav
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lib libe liber

Cuvinte se termină cu literele: ra era bera ibera