licenția dex - definiţie, sinonime, conjugare

licenția

[Conjugare]
LICENŢIÁ, licenţiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ţi-a] – Din fr. licencier (după licenţă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LICENŢI//Á ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcţie, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LICENŢIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
(Dicţionar de neologisme)

LICENŢIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din seviciu. (< fr. licencier)
(Marele dicţionar de neologisme)

licenţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. licenţiéz, 1 pl. licenţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. licenţiéze; ger. licenţiínd (sil. -ţi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A licenţia ≠ a angaja
(Dicţionar de antonime)

Licenţia ≠ a numi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lic lice licen licent

Cuvinte se termină cu literele: ia tia ntia entia centia