licențiat dex - definiţie, sinonime, conjugare
LICENŢIÁ, licenţiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ţi-a] – Din fr. licencier (după licenţă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LICENŢIÁT, -Ă, licenţiaţi, -te, s.m. şi f. Persoană care a obţinut o licenţă (1). [Pr.: -ţi-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LICENŢI//Á ~éz tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcţie, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LICENŢIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care a obţinut diplomă de licenţă. [Sil. -ţi-at] /<fr. licencié, it. licenziato
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LICENŢIÁ vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
(Dicţionar de neologisme)

LICENŢIÁT, -Ă s.m. şi f. Posesor al unui titlu sau al unei diplome de licenţă. [Pron. -ţi-at. / cf. fr. licencié].
(Dicţionar de neologisme)

LICENŢIÁ vb. tr. a concedia pe cineva din seviciu. (< fr. licencier)
(Marele dicţionar de neologisme)

LICENŢIÁT, -Ă s. m. f. posesor al unui titlu, al unei diplome de licenţă. (< fr. licencié, it. licenziato)
(Marele dicţionar de neologisme)

licenţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. licenţiéz, 1 pl. licenţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. licenţiéze; ger. licenţiínd (sil. -ţi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

licenţiát s. m. (sil. -ţi-at), pl. licenţiáţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LICENŢIÁT adj., s. titrat. (Un tânăr ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A licenţia ≠ a angaja
(Dicţionar de antonime)

Licenţia ≠ a numi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lic lice licen licent

Cuvinte se termină cu literele: at iat tiat ntiat entiat