lichea dex - definiţie, sinonime, conjugare

lichea

[Sinonime]
LICHEÁ, lichele, s.f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke „neruşinare”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LICH//EÁ ~éle f. Persoană care vădeşte lipsă de demnitate; om linguşitor şi slugarnic. [Art. licheaua; G.-D. lichelei] /<turc. leke
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

licheá (lichéle) s.f. – Pungaş, ticălos, şmecher. – Mr. liche. Tc. (per.) leke „murdărie” (Şeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. λεϰές, alb. likje, bg. leké. – Der. lichelism, s.n. (ticăloşie).
(Dicţionarul etimologic român)

licheá s. f., art. licheáua, g.-d. art. lichélei; pl. lichéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LICHEÁ s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbete, oşiştic, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. şi Maram.) techergheu, (înv.) ştrengar, (fam.) cutră, marţafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)
(Dicţionar de sinonime)

LICHEÁ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lic lich liche

Cuvinte se termină cu literele: ea hea chea ichea