licita dex - definiţie, sinonime, conjugare
LICÍT, -Ă, liciţi, -te, adj. Care este îngăduit, încuviinţat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. şi tranz. A face oferte în cadrul unei licitaţii, a vinde ceva prin licitaţie. – Din fr. liciter, lat. licitari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LICÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care ţine de lege; conform legii. /<fr. licit, lat. licitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LICIT//Á ~éz 1. tranz. A vinde prin licitaţie; 2. intranz. A participa la o licitaţie (înaintând propuneri asupra preţului). /<fr. liciter, lat. licitari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LICÍT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].
(Dicţionar de neologisme)

LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitaţie (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].
(Dicţionar de neologisme)

LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)
(Marele dicţionar de neologisme)

LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitaţie. ♢ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitaţii. 2. (la jocul de cărţi) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

licít adj. m., pl. licíţi; f. sg. licítă, pl. licíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. şi pl. liciteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LICÍT adj. v. legal.
(Dicţionar de sinonime)

LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Licit ≠ ilicit, ilegal
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lic lici licit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita cita icita