lifta dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÍFTĂ, lifte, s.f. 1. Termen injurios dat în trecut de românii ortodocşi popoarelor de altă religie; p. ext. termen de ocară dat cotropitorilor. 2. Termen depreciativ pentru un om rău, câinos sau, p. ext. pentru un animal rău. – Din sl. Litva „Lituania”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafaţă ţiţeiul acumulat în sonde. – Din fr. lifter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÍFT//Ă ~e f. înv. 1) Persoană sau popor de altă religie. 2) fig. Om rău la inimă. /<sl. Litva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

líftă (lífte), s.f. – 1. Lituanian. – 2. Străin, venetic. – 3. Păgîn, necredincios. – Var. (înv.) litvă, liftă. Pol. litwa „lituanian” (Cihac, II, 173), Tiktin); pentru evoluţia semantică, cf. Şeineanu, Semasiol., 235.
(Dicţionarul etimologic român)

LIFTÁ vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis şi la tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. 2. A aduce la suprafaţă ţiţeiul acumulat în sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].
(Dicţionar de neologisme)

LIFTÁ vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masă, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. II. tr. 1. a ridica şi a aduce în poziţie, cu ajutorul unei macarale, un acoperiş, planşeu etc. 2. a aduce la suprafaţă ţiţeiul acumulat în sonde. 3. (fam.) a sâcâi. (< fr. lifter, engl. tolift)
(Marele dicţionar de neologisme)

líftă s. f., g.-d. art. líftei; pl. lífte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

liftá vb., ind. prez. 3 sg. lifteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: li lif lift

Cuvinte se termină cu literele: ta fta ifta