liftă

LÍFTĂ, lifte, s.f. 1. Termen injurios dat în trecut de românii ortodocşi popoarelor de altă religie; p. ext. termen de ocară dat cotropitorilor. 2. Termen depreciativ pentru un om rău, câinos sau, p. ext. pentru un animal rău. – Din sl. Litva „Lituania”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÍFT//Ă ~e f. înv. 1) Persoană sau popor de altă religie. 2) fig. Om rău la inimă. /<sl. Litva
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

líftă (lífte), s.f. – 1. Lituanian. – 2. Străin, venetic. – 3. Păgîn, necredincios. – Var. (înv.) litvă, liftă. Pol. litwa „lituanian” (Cihac, II, 173), Tiktin); pentru evoluţia semantică, cf. Şeineanu, Semasiol., 235.
(Dicţionarul etimologic român)

líftă s. f., g.-d. art. líftei; pl. lífte
(Dicţionar ortografic al limbii române)