lignificare

LIGNIFICÁ, lignífic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. – După fr. lignifier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIGNIFICÁRE, lignificări, s.f. Faptul de a (se) lignifica. – V. lignifica. Cf. fr. l i g n i f i c a t i o n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE LIGNIFICÁ pers. 3 se lignífică intranz. A se impregna cu lignină; a se transforma în lemn. /<fr. lignifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LIGNIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. [P.i. lignífic. / cf. it. lignificare, fr. lignifier].
(Dicţionar de neologisme)

LIGNIFICÁRE s.f. Impregnare cu lignină a membrelor unor celule vegetale. [< lignifica].
(Dicţionar de neologisme)

LIGNIFICÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. (< fr. lignifier)
(Marele dicţionar de neologisme)

lignificá vb., ind. prez. 3 sg. lignífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lignificáre s. f., g.-d. art. lignificării; pl. lignificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)