lihnit dex - definiţie, sinonime, conjugare
LIHNÍ, lihnesc, vb. IV. Intranz. (Mai ales la part.) A avea o senzaţie de sfârşeală, de slăbiciune (mai ales din cauza foamei). ♢ Expr. (Refl.) A i se lihni cuiva = a-i veni cuiva rău (de foame, de oboseală etc.) [Var.: aligní vb. IV] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIHNÍT, -Ă, lihniţi, -te, adj. Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. – [Var.: (reg.) lignít, -ă adj.] – V. lihni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LIHN//Í ~ésc intranz. A fi cuprins de slăbiciune (din cauza foamei); a flămânzi peste măsură; a hămesi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LIHNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care e lipsit de puteri din cauza foamei; hămesit. /v. a lihni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lihní (lihnésc, lihnít), vb. – A debilita, a face să leşine, a provoca slăbiciune, mai ales de foame. – Var. ligni. Ngr. λιχνεύομαι, cu var. λιγναίνω, λιγνεύω, care explică var. rom. (cf. Tiktin; Candrea; Scriban), cf. şi aligni. Se foloseşte mai ales part. lihnit (mort de foame). – Der. lihneală, s.f. (leşin, sfîrşeală).
(Dicţionarul etimologic român)

lihní vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. lihnéşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lihnít adj. m., pl. lihníţi; f. sg. lihnítă, pl. lihníte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LIHNÍ vb. a hămesi, a se sfârşi, (fig.) a leşina. (A ~ de foame.)
(Dicţionar de sinonime)

LIHNÍT adj. hămesit, sfârşit, (înv. şi reg.) pocâltit, (reg.) leşiat, leşuit, (Mold.) ştiulghit, (fig.) leşinat. (Om ~ de foame.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lih lihn lihni

Cuvinte se termină cu literele: it nit hnit ihnit