liliac dex - definiţie, sinonime, conjugare

liliac

[Sinonime]
LILIÁC1, lilieci, s.m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanţe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. l i u l e a k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LILIÁC2, lilieci, s.m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu şoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare şi cu coada, şi care trăieşte prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus şi Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LILI//ÁC1 ~éci m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LILI//ÁC2 ~éci m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu şoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare şi cu coada. /<bulg. liljak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

liliác (-íeci), s.m. – Plantă cu flori mov (Syringa vulgaris). – Mr. lilic, megl. liliac. Tc. (arab.) leylak, din per. lilach „culoare violet” (Eguilaz 439; Roesler 597; Şeineanu, II, 246; Conev 49), cf. ngr. λειλάϰι, bg. liljak, pol. lilak, mag., sp. lila, it. lillà, fr. lilas. Fonetismul arată că forma cuvîntului rom. s-a confundat cu liliac (animalul). – Der. liliachiu, adj. (violet), lulachi, adj. (rar, violet), din ngr. λουλάι.
(Dicţionarul etimologic român)

liliác (liliéci), s.m. – Animal. – Mr. lelic. Sl. lilikŭ „cufundar” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb. ljiljak „liliac”, rut. lilik „liliac”. Înrudirea acestor cuvinte cu ceh., rus. lelek „varietate de rîndunele”, sb. lelek „barză”, bg. lilek „barză”, ngr. λέλέϰας „barză”, alb. ljeljek „barză”, încă admisă în general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte der. din tc. leylek „barză” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din rom. se pare că provine mag. liliák (Edelspacher 18).
(Dicţionarul etimologic român)

liliác-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

liliác (arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. liliéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LILIÁC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. şi reg.) scumpie, (reg.) boroştean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. şi Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaş.
(Dicţionar de sinonime)

LILIÁC s. v. salcâm.
(Dicţionar de sinonime)

LILIÁC s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) şoarece.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lil lili lilia

Cuvinte se termină cu literele: ac iac liac iliac