liman dex - definiţie, sinonime, conjugare

liman

[Sinonime]
LIMÁN, limanuri, s.n. 1. Ţărm, mal; (înv.) port. ♢ Expr. A ieşi la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situaţie mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situaţie grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ţinta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. şi: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIMÁN ~uri n. 1) Fâşie de pământ situată de-a lungul unei ape; ţărm; mal. ♢ A ieşi la ~ a) a ieşi la mal; b) a scăpa dintr-o încurcătură. 2) Loc de adăpost; refugiu; azil. ♢ A ajunge la ~ a atinge scopul urmărit. 3) Loc în cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o dună de nisip, care comunică cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

limán (limánuri), s.n. – 1. Port, radă, loc de ancorat. – 2. Refugiu, adăpost. – Mr. limane. Tc. liman (Roesler 571; Şeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din gr. λιμήν, cf. ngr. λιμάνι, bg., rut., rus. liman. Der. directă din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă. – Der. înlimăni, vb. (a pune în siguranţă, a ancora). Din rom. provine mag. limány (Scriban; Edelspacher 18).
(Dicţionarul etimologic român)

limán s. n., pl. limánuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LIMÁN s. (GEOGR.) litoral, mal, margine, ţărm, (înv.) pristanişte, vad. (Pe ~ul Mării Negre.)
(Dicţionar de sinonime)

LIMÁN s. v. adăpost, azil, port, refugiu, scăpare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lim lima

Cuvinte se termină cu literele: an man iman