limbare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puţin adânci şi a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIMBÁRE, limbări, s.f. Acţiunea de a limba şi rezultatul ei. ♦ Transportare a unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă maritimă. – V. limba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LIMB//Á ~éz tranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puţin adânc. /Din limb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LIMBÁ vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puţin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb3].
(Dicţionar de neologisme)

LIMBÁRE s.f. Acţiunea de a limba şi rezultatul ei. ♦ Transportarea unei încărcături cu o navă fluvială până la o navă de mare. [< limba].
(Dicţionar de neologisme)

LIMBÁ1 vb. tr. a descărca o navă parţial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puţin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb)
(Marele dicţionar de neologisme)

LÍMBA2 s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, uşor, cu densitate redusă. (< fr. limba)
(Marele dicţionar de neologisme)

limbá vb., ind. prez. 1 sg. limbéz, 3 sg. şi pl. limbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

limbáre s. f., g.-d. art. limbării; pl. limbări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

limbár adj. m., pl. limbári; f. sg. limbáră, pl. limbáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: li lim limb limba limbar

Cuvinte se termină cu literele: re are bare mbare imbare