limbariță

LIMBÁRIŢĂ, limbariţe, s.f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care creşte prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendinţă, înclinaţie de a vorbi mult (şi fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIMBÁRIŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată, şi cu flori albe sau trandafirii, ce creşte prin locuri umede. /limbă + suf. ~ariţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

limbáriţă s. f., g.-d. art. limbáriţei; pl. limbáriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LIMBÁRIŢĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălţilor, limba-broaştei, limba-oii, pătla-gină-de-apă, podbal-de-apă.
(Dicţionar de sinonime)

LIMBÁRIŢĂ s. v. pătlagină.
(Dicţionar de sinonime)