limbuți dex - definiţie, sinonime, conjugare
LIMBÚT, -Ă, limbuţi, -te, adj., s.m. şi f. (Om) care vorbeşte mult (şi fără rost); vorbăreţ, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIMBUŢÍ, limbuţesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIMBÚ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care spune vorbe goale; care limbuţeşte; flecar; vorbăreţ. /<lat. linguutus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A LIMBUŢ//Í ~ésc intranz. înv. A vorbi mult şi fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

limbút adj. m., s. m., pl. limbúţi; f. sg. limbútă, pl. limbúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

limbuţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. limbuţésc, imperf. 3 sg. limbuţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. limbuţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LIMBÚT adj. v. elocvent.
(Dicţionar de sinonime)

LIMBÚT s., adj. v. flecar.
(Dicţionar de sinonime)

LIMBUŢÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreţ
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lim limb limbu limbut

Cuvinte se termină cu literele: ti uti buti mbuti imbuti