LIMITÁ, limitez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) fixa între anumite limite sau graniţe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LIMITÁT, -Ă, limitaţi, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. l i m i t é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A LIMIT//Á ~éz tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE LIMIT//Á mă ~éz intranz. A-şi impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LIMITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A LIMITA şi A SE LIMITA. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte inteligenţă redusă; mărginit; redus. /v. a limita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].
(Dicţionar de neologisme)
LIMITÁT, -Ă adj. 1. Restrâns; fix. 2. (Fig.) Cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit. [< limita].
(Dicţionar de neologisme)
LIMITÁ vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menţine nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
LIMITÁT, -Ă adj. 1. restrâns; fix. 2. (fig.) cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit, obtuz. (< limita)
(Marele dicţionar de neologisme)
limitá vb., ind. prez. 1 sg. limitéz, 3 sg. şi pl. limiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
situáţie-límită s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia-límită (sil. -ţi-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LIMITÁ vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)
LIMITÁT adj. 1. v. delimitat. 2. mărginit, redus, restrâns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un câştig ~.) 5. v. mărginit. 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) *8. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)
(Dicţionar de sinonime)
LIMITÁT adj. v. meschin.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Limitat ≠ ilimitat, infinit, nelimitat, vast, nemărginit
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LIMITÁT, -Ă, limitaţi, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. l i m i t é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE LIMIT//Á mă ~éz intranz. A-şi impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LIMITÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A LIMITA şi A SE LIMITA. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte inteligenţă redusă; mărginit; redus. /v. a limita
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].
(Dicţionar de neologisme)
LIMITÁT, -Ă adj. 1. Restrâns; fix. 2. (Fig.) Cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit. [< limita].
(Dicţionar de neologisme)
LIMITÁ vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menţine nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)
(Marele dicţionar de neologisme)
LIMITÁT, -Ă adj. 1. restrâns; fix. 2. (fig.) cu posibilităţi intelectuale reduse; mărginit, obtuz. (< limita)
(Marele dicţionar de neologisme)
limitá vb., ind. prez. 1 sg. limitéz, 3 sg. şi pl. limiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
situáţie-límită s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia-límită (sil. -ţi-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LIMITÁ vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)
LIMITÁT adj. 1. v. delimitat. 2. mărginit, redus, restrâns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un câştig ~.) 5. v. mărginit. 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) *8. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)
(Dicţionar de sinonime)
LIMITÁT adj. v. meschin.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Limitat ≠ ilimitat, infinit, nelimitat, vast, nemărginit
(Dicţionar de antonime)