lingere dex - definiţie, sinonime, conjugare
LÍNGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a şterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ♢ Expr. A-şi linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua şi ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzaţii de plăcere etc.). ♢ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s.m. = (fam.) om care trăieşte pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguşi cu slugărnicie. – Lat. lingere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LÍNGE ling tranz. 1) (mai ales despre animale) A netezi cu limba (în semn de afecţiune). 2) (mâncare) A lua câte puţin cu limba, atingând în mod repetat. ♢ A-şi ~ degetele a încerca o plăcere deosebită mâncând ceva gustos. 3) fig. fam. A linguşi în mod înjositor. ♢ Linge-blide om care trăieşte pe socoteala altora; trântor; parazit. /<lat. lingere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

línge (líng, líns), vb. – 1. A atinge cu limba. – 2. A linchi. – 3. A măguli, a peria, a adula. – Mr. (a)lingu, (a)limşu, (a)lindzire, megl. ling, istr. ling, lins, linje. Lat. lĭngĕre (Puşcariu 978; Candrea-Dens., 999; REW 5066; Pascu, I, 32), cf. v. it. lingere (friul. lenzi, sicil. lingiri, sard. linghere, cf. Battisti, III, 2238). Der. lingău, s.m. (linge-blide; parazit); linge-talere, s.m. (lipitoare, parazit); lingăi, vb. (Trans., a linguşi); lingăreţ, adj. (lacom, hulpav); lingări, vb. (a fi parazit, a mînca pe spinarea altuia; a păcăli, a linguşi); lingăritură, s.f. (înv., linguşitură, măgulitură); linguşi, vb. (a peria, a înşela, a adula), cu suf. expresiv -şi; linguşeală, s.f. (linguşire, adulaţie, josnicie); linguşitor, adj. (mincinos, care linguşeşte); prelinge, vb. (a linge; a se scurge, a curge un lichid care scapă dintr-un recipient poros sau spart, refl., a aluneca), cu pref. pre-.
(Dicţionarul etimologic român)

LÍNGERE s.f. v. LINGE. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)

lingé vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ling, imperf. 3 sg. lingeá, perf. s. 1 sg. linséi, 1 pl. línserăm; part. lins
(Dicţionar ortografic al limbii române)

línge-blíde s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LINGE-BLÍDE s. v. parazit
(Dicţionar de sinonime)

LÍNGE vb. (fig.) a se pieptăna. (Pisicile se ~.)
(Dicţionar de sinonime)

LÍNGE vb. v. flata, linguşi, măguli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lin ling linge linger

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere ngere ingere