lingvistic dex - definiţie, sinonime, conjugare

lingvistic

LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care studiază limba (II) şi legile ei de dezvoltare. ♢ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluţia lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă aşa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparţine lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s.f., adj.] – Din fr. linguistique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LINGVÍSTI//C -că (-ci, -ce) Care ţine de lingvistică; propriu lingvisticii. Studiu ~. [Sil. lin-gvis-] /<fr. linguistique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lingvistică. [Var. linguistic, -ă adj. / cf. fr. linguistique].
(Dicţionar de neologisme)

LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. ştiinţă care studiază limba şi legile ei de dezvoltare. o ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanţele fonetice, semantice şi gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relaţiile dintre elementele limbii şi caracterul sistematic al acesteia. ♢ glotologie. (< fr. linguistique)
(Marele dicţionar de neologisme)

lingvístic adj. m., pl. lingvístici; f. sg. lingvístică, pl. lingvístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: li lin ling lingv lingvi

Cuvinte se termină cu literele: ic tic stic istic vistic