liniar
LINEÁR, -Ă adj. v. liniar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ♢ Desen liniar = desen în linii geometrice. Mişcare liniară = mişcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuaţii) De gradul întâi; (despre funcţii) care conţine o anumită variabilă exclusiv la puterea întâi. [Pr.: -ni-ar. – Var. lineár, -ă, adj.] – Din fr. linéaire, lat. linearis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LINEÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre mişcare) Care se desfăşoară în linie dreaptă; rectiliniu. 2) (despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. /<fr. linéaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LINIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei şi a compasului. ♢ Desen ~ desen executat numai din linii şi contururi (fără umbre). 2) fig. Care nu pătrunde în esenţa lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuală; simplist. 3) mat.: Ecuaţie ~ă ecuaţie de gradul întâi. [Sil. -ni-ar] /<fr. linéaire, lat. linearis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LINEÁR, -Ă adj. v. liniar.
(Dicţionar de neologisme)
LINIÁR, -Ă adj. 1. În linie dreaptă; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ♢ Desen liniar = desen în care se folosesc numai linii şi contururi (fără umbre). ♦ (Fig.) Drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A cărui variaţie poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ♦ (Despre ecuaţii) De gradul întâi. [Var. linear, -ă adj. / cf. fr. linéaire].
(Dicţionar de neologisme)
LINÍAR, -Ă adj. 1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relaţii, operatori) a cărui variaţie poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă. o formă ~ă = polinom omogen şi de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii şi contururi. ♢ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunoştinţelor în programe şcolare) care constă în însuşirea noţiunilor în formă definitivă şi în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive. (< fr. linéaire, lat. linearis)
(Marele dicţionar de neologisme)
LINIÁR, liniáre, II. S.n. Riglă (1.).
(Alte dicţionare)
lineár („rectiliniu”, mat.) adj. m. (sil. -ne-ar), pl. lineári; f. sg. lineáră, pl. lineáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
liniár (din linii) adj. m. (sil. -ni-ar), pl. liniári; f. sg. liniáră, pl. liniáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ♢ Desen liniar = desen în linii geometrice. Mişcare liniară = mişcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuaţii) De gradul întâi; (despre funcţii) care conţine o anumită variabilă exclusiv la puterea întâi. [Pr.: -ni-ar. – Var. lineár, -ă, adj.] – Din fr. linéaire, lat. linearis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LINIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei şi a compasului. ♢ Desen ~ desen executat numai din linii şi contururi (fără umbre). 2) fig. Care nu pătrunde în esenţa lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuală; simplist. 3) mat.: Ecuaţie ~ă ecuaţie de gradul întâi. [Sil. -ni-ar] /<fr. linéaire, lat. linearis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LINEÁR, -Ă adj. v. liniar.
(Dicţionar de neologisme)
LINIÁR, -Ă adj. 1. În linie dreaptă; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ♢ Desen liniar = desen în care se folosesc numai linii şi contururi (fără umbre). ♦ (Fig.) Drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A cărui variaţie poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ♦ (Despre ecuaţii) De gradul întâi. [Var. linear, -ă adj. / cf. fr. linéaire].
(Dicţionar de neologisme)
LINÍAR, -Ă adj. 1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relaţii, operatori) a cărui variaţie poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă. o formă ~ă = polinom omogen şi de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii şi contururi. ♢ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunoştinţelor în programe şcolare) care constă în însuşirea noţiunilor în formă definitivă şi în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive. (< fr. linéaire, lat. linearis)
(Marele dicţionar de neologisme)
LINIÁR, liniáre, II. S.n. Riglă (1.).
(Alte dicţionare)
lineár („rectiliniu”, mat.) adj. m. (sil. -ne-ar), pl. lineári; f. sg. lineáră, pl. lineáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
liniár (din linii) adj. m. (sil. -ni-ar), pl. liniári; f. sg. liniáră, pl. liniáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)