LINIŞTÍ, liniştesc, vb. IV. Refl. şi tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acţiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din linişte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LINIŞTÍRE, liniştiri, s.f. Acţiunea de a (se) linişti şi rezultatul ei; linişte. – V. linişti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A LINIŞT//Í ~ésc tranz. A face să se liniştească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din linişte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE LINIŞT//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de linişte; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din linişte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
liniştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. liniştésc, imperf. 3 sg. linişteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. linişteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
liniştíre s. f., g.-d. art. liniştírii; pl. liniştíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LINIŞTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminţi. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)
LINIŞTÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. v. calmare. 4. v. strunire.
(Dicţionar de sinonime)
LINIŞTÍRE s. v. acalmie, calm, linişte, pace, tăcere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) linişti ≠ a (se) agita, a (se) tulbura
(Dicţionar de antonime)
A linişti ≠ a alarma
(Dicţionar de antonime)
A se linişti ≠ a se alarma, a se zbânţui, a se zbate, a se zbuciuma,
(Dicţionar de antonime)
Liniştire ≠ agitare, alarmare, aţâţare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LINIŞTÍRE, liniştiri, s.f. Acţiunea de a (se) linişti şi rezultatul ei; linişte. – V. linişti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE LINIŞT//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de linişte; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din linişte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
liniştí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. liniştésc, imperf. 3 sg. linişteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. linişteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
liniştíre s. f., g.-d. art. liniştírii; pl. liniştíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LINIŞTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminţi. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)
LINIŞTÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. v. calmare. 4. v. strunire.
(Dicţionar de sinonime)
LINIŞTÍRE s. v. acalmie, calm, linişte, pace, tăcere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) linişti ≠ a (se) agita, a (se) tulbura
(Dicţionar de antonime)
A linişti ≠ a alarma
(Dicţionar de antonime)
A se linişti ≠ a se alarma, a se zbânţui, a se zbate, a se zbuciuma,
(Dicţionar de antonime)
Liniştire ≠ agitare, alarmare, aţâţare
(Dicţionar de antonime)