lipire dex - definiţie, sinonime, conjugare
LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părţi de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă şi suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreţii patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ♢ Expr. A se lipi învăţătura (de cineva) = a asimila uşor învăţătura, a putea învăţa uşor. 5. Tranz. şi refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ♢ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufleteşte (de cineva sau de ceva), a intra în relaţii strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereţii caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIPÍRE, lipiri, s.f. Faptul de a (se) lipi; lipit1. – V. lipi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LIP//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte sau părţi ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substanţe cleioase; a împreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A închide, umezind marginea cleioasă şi suprapunând-o peste cealaltă. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare în stare incandescentă; a suda. 4) (urmat de prepoziţiile de, în, la) A apropia, alăturând strâns. ~ fruntea de geam. ♢ ~ (cuiva) o palmă a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palmă. 5) A face să se lipească. 6) (pereţi, crăpături de pe pereţi) A acoperi cu un strat de lut frământat cu apă (în scopuri protectoare); a murui. /<sl. lĕpiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LIP//Í mă ~ésc intranz. 1) A se apropia, prinzându-se strâns (de ceva sau de cineva). ♢ A (nu) se ~ învăţătura de cineva a fi incapabil de a-şi însuşi anumite cunoştinţe. 2) (despre pleoape, ochi) A sta închis din cauza unor secreţii vâscoase solidificate. ♢ A i se ~ (cuiva) ochii de somn a i se închide (cuiva) ochii de somn. 3) fam. (despre hrană) A fi de folos; a prii. 4) fig. A se apropia sufleteşte de cineva; a se ataşa; a se lega. /<sl. lĕpiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lipí (lipésc, lipít), vb. – 1. A prinde, a cola, a încleia. – 2. A adera, a reuni, a aduna. – 3. A tencui. – 4. A pălmui. – Mr. alichescu, megl. lipés. Sl. lĕpiti sau lĭpĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 350; Cihac, II, 172; Iordan, Dift., 138), de la lĕpŭ „clei”, cf. bg. lĕpjă, sb. lepiti. Cf. lip. Der. alipi, vb. (a reuni, a împreuna; refl., a se dedica); lipaci, s.m. (căprior alipit, nadă de lemn), în Mold.; lipeală, s.f. (lipitură); lipcă, adv. (lipit de ...), din rut. lipkii (Bogrea, Dacor., IV, 829), pol. lipki, în Mold. (legătură cu bg. lepka, sugerată de Tiktin şi Conev 63, nu este convingătoare); lipicios, adj. (care lipeşte; adeziv, aderent; contagios; tandru, afectuos); lipicioasă, s.f. (nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo procumbens, Gallium aparine); lipici, s.n. (atracţie, farmec), cu suf. -ici, cf. gîdilici; lipici, s.m. (nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum); lipică, s.f. (Trans., molie); lipiciune, s.f. (blefarită); lipie, s.f. (pîine rotundă şi turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin şi Candrea o pun în legătură cu sb. lepinja, mag. lepény (mai probabil e vorba de un der. interior, deşi nu foarte clar); lipitoare, s.f. (animal care suge sînge, Hirudo officinalis, nume de plantă vinariţă, Asperula arvensis, Asperula tinctoria; ornit. păpăludă, Caprimulgus europaeus); lipitură, s.f. (lipire; tencuială; apatie atribuită spiritelor rele); lipitor, adj. (care lipeşte); deslipi, vb. (a descleia, a separa). Lipăr, s.n., (foc, ardoare), în Trans., ar putea proveni din lipi („locul unde soarele <<se lipeşte>> cel mai tare”).
(Dicţionarul etimologic român)

lipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lipésc, imperf. 3 sg. lipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lipeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lipíre s. f., g.-d. art. lipírii; pl. lipíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LIPÍ vb. 1. v. încleia. 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) 4. a murui, (înv. şi reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mânji, a murlui, a tencui. (A ~ pereţii unei case ţărăneşti.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) *6. v. atinge.
(Dicţionar de sinonime)

LIPÍ vb. v. aciua, alipi, anexa, ataşa, cuibări, da, încorpora, oploşi, pripăşi, trage.
(Dicţionar de sinonime)

LIPÍRE s. 1. v. încleiere. 2. prindere. (~ mai multor foi cu pap.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, reunire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 4. muruială, muruire. (ă unei case ţărăneşti.) 5. (pop.) ungere. (ă cupto-rului.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) lipi ≠ a (se) dezlipi
(Dicţionar de antonime)

Lipiredezlipire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lip lipi lipir

Cuvinte se termină cu literele: re ire pire ipire