lipit dex - definiţie, sinonime, conjugare
LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părţi de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă şi suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreţii patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ♢ Expr. A se lipi învăţătura (de cineva) = a asimila uşor învăţătura, a putea învăţa uşor. 5. Tranz. şi refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ♢ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufleteşte (de cineva sau de ceva), a intra în relaţii strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereţii caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIPÍT1 s.n. Lipire. – V. lipi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LIPÍT2, -Ă, lipiţi, -te, adj. 1. Prins, unit, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secreţii patologice; fig. care se închide fără voie din cauza somnului. 2. (Şi adv.) Foarte apropiat, alăturat strâns de cineva sau de ceva. ♢ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămând. Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac. – V. lipi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A LIP//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte sau părţi ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substanţe cleioase; a împreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A închide, umezind marginea cleioasă şi suprapunând-o peste cealaltă. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare în stare incandescentă; a suda. 4) (urmat de prepoziţiile de, în, la) A apropia, alăturând strâns. ~ fruntea de geam. ♢ ~ (cuiva) o palmă a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palmă. 5) A face să se lipească. 6) (pereţi, crăpături de pe pereţi) A acoperi cu un strat de lut frământat cu apă (în scopuri protectoare); a murui. /<sl. lĕpiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE LIP//Í mă ~ésc intranz. 1) A se apropia, prinzându-se strâns (de ceva sau de cineva). ♢ A (nu) se ~ învăţătura de cineva a fi incapabil de a-şi însuşi anumite cunoştinţe. 2) (despre pleoape, ochi) A sta închis din cauza unor secreţii vâscoase solidificate. ♢ A i se ~ (cuiva) ochii de somn a i se închide (cuiva) ochii de somn. 3) fam. (despre hrană) A fi de folos; a prii. 4) fig. A se apropia sufleteşte de cineva; a se ataşa; a se lega. /<sl. lĕpiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

lipí (lipésc, lipít), vb. – 1. A prinde, a cola, a încleia. – 2. A adera, a reuni, a aduna. – 3. A tencui. – 4. A pălmui. – Mr. alichescu, megl. lipés. Sl. lĕpiti sau lĭpĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 350; Cihac, II, 172; Iordan, Dift., 138), de la lĕpŭ „clei”, cf. bg. lĕpjă, sb. lepiti. Cf. lip. Der. alipi, vb. (a reuni, a împreuna; refl., a se dedica); lipaci, s.m. (căprior alipit, nadă de lemn), în Mold.; lipeală, s.f. (lipitură); lipcă, adv. (lipit de ...), din rut. lipkii (Bogrea, Dacor., IV, 829), pol. lipki, în Mold. (legătură cu bg. lepka, sugerată de Tiktin şi Conev 63, nu este convingătoare); lipicios, adj. (care lipeşte; adeziv, aderent; contagios; tandru, afectuos); lipicioasă, s.f. (nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo procumbens, Gallium aparine); lipici, s.n. (atracţie, farmec), cu suf. -ici, cf. gîdilici; lipici, s.m. (nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum); lipică, s.f. (Trans., molie); lipiciune, s.f. (blefarită); lipie, s.f. (pîine rotundă şi turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin şi Candrea o pun în legătură cu sb. lepinja, mag. lepény (mai probabil e vorba de un der. interior, deşi nu foarte clar); lipitoare, s.f. (animal care suge sînge, Hirudo officinalis, nume de plantă vinariţă, Asperula arvensis, Asperula tinctoria; ornit. păpăludă, Caprimulgus europaeus); lipitură, s.f. (lipire; tencuială; apatie atribuită spiritelor rele); lipitor, adj. (care lipeşte); deslipi, vb. (a descleia, a separa). Lipăr, s.n., (foc, ardoare), în Trans., ar putea proveni din lipi („locul unde soarele <<se lipeşte>> cel mai tare”).
(Dicţionarul etimologic român)

lipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lipésc, imperf. 3 sg. lipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lipeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lipít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LIPÍ vb. 1. v. încleia. 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) 4. a murui, (înv. şi reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mânji, a murlui, a tencui. (A ~ pereţii unei case ţărăneşti.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) *6. v. atinge.
(Dicţionar de sinonime)

LIPÍ vb. v. aciua, alipi, anexa, ataşa, cuibări, da, încorpora, oploşi, pripăşi, trage.
(Dicţionar de sinonime)

LIPÍT adj. 1. v. încleiat. 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, alipit, reunit, sudat, unit. (Cuvinte ~.) 3. muruit, (înv. şi reg.) spoit. (Perete ~.) 4. v. strâns.
(Dicţionar de sinonime)

LIPÍT s. încleiere, lipire, (rar) încleială. (~ul unui obiect.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) lipi ≠ a (se) dezlipi
(Dicţionar de antonime)

Lipitdezlipit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lip lipi

Cuvinte se termină cu literele: it pit ipit