liric dex - definiţie, sinonime, conjugare

liric

[Sinonime]
LÍRIC, -Ă, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparţine poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparţine muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreţi) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÍRI//C1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care exprimă sentimente intime prin intermediul mijloacelor artistice. Poezie ~că.Gen ~ gen literar care reflectă realitatea prin prisma sentimentelor şi emoţiilor poetului. 2) fig. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte afectivitate sporită (ca de poet); sentimental. Pornire ~că. 3) (despre poeţi) Care scrie în genul liric. 4) Care ţine de muzica de operă. Comedie ~că. Teatru ~. 5) (despre voce) Care are sonoritate sentimentală. Artist ~. /<fr. lyrique, lat. lyricus, ngr. lyrikós
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÍRI//C2 ~ci m. Autor de poezii lirice. /<fr. lyrique, lat. lyricus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LÍRIC, -Ă adj. 1. Care exprimă direct sentimente şi emoţii în legătură cu realitatea. ♢ Gen liric = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor şi a emoţiilor poetului. ♦ (Fig.) Sentimental, sensibil. 2. (Despre poeţi; adesea s.) Care compune poezii lirice. 3. Referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce lipsită de încordare, prin mobilitate. [Cf. fr. lyrique, lat. lyricus, gr. lyrikos < lyra – liră].
(Dicţionar de neologisme)

LÍRIC, -Ă I. adj. 1. (despre poezii) care exprimă direct sentimente şi emoţii în legătură cu realitatea. ♦ gen ~ = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor şi emoţiilor poetului. ♦ (fig.) sentimental, sensibil. 2. (despre poeţi; şi s.) care scrie poezii lirice (1). 3. referitor la muzica de operă. ♦ (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate. II. s. f. 1. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. poezia lirică, genul liric. (< fr. lyrique, lat. lyricus)
(Marele dicţionar de neologisme)

líric adj. m., pl. lírici; f. sg. lírică, pl. lírice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LÍRIC adj. sentimental. (Vorbea pe un ton ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: li lir liri

Cuvinte se termină cu literele: ic ric iric