liturghie

LITURGHÍE, liturghii, s.f. Principala slujbă bisericească creştină (oficiată în zilele de sărbătoare). ♢ Expr. A da (o) liturghie = a plăti preotului o sumă de bani spre a pomeni numele persoanelor (în viaţă sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghíe s.f.] – Din sl. liturgija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LITURGHÍ//E ~i f. Principala slujbă religioasă la creştini, oficiată, mai ales, în zilele de sărbătoare. [G.-D. liturghiei] /<sl. liturgija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

liturghíe (liturghíi), s.f. – 1. Slujbă, mesă. În biserica ortodoxă, fiecare din cele trei slujbe diferite, uzuale în prezent: cea a Sf. Vasile cel Mare, de zece ori pe an (duminicile din postul mare, Joia Mare, sîmbăta din Săptămîna Patimilor, în ajunul Crăciunului, de Bobotează şi de Sf. Vasile); cea a Sf. Grigore, în 25 martie şi în toate zilele de post, afară de duminici; şi cea a Sf. Ioan Gură de Aur, în restul zilelor. – 2. Liturghier. – 3. Pîine sfinţită în formă de colac; se dă preotului şi dascălului. – Var. leturghie. – Mr., megl. liturghie „anafură”. Ngr. λειτουργία (Murnu 33; Sandfeld 21), parţial din sl. liturgija (Vasmer, Gr., 89), cf. sb. leturgija. – Der. leturghioară, s.f. (prescură); liturghisi, vb. (a face slujbă), din ngr. λειτουργῶ, sl. liturgisati; liturgic, adj., din fr.; liturghier, s.n. (cartea care conţine liturghia).
(Dicţionarul etimologic român)

liturghíe s. f., art. liturghía, g.-d. art. liturghíei; pl. liturghíi, art. liturghíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
LITURGHÍE s. (BIS.) 1. (în unele biserici creştine) mesă, misă. 2. liturghier.
(Dicţionar de sinonime)