lobul dex - definiţie, sinonime, conjugare

lobul

lob lobul
LOB2, loburi, s.n. Lovitură la jocul de tenis, care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atât de sus, încât acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi. – Din engl., fr. lob.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOB1, lobi, s.m. 1. Diviziune anatomică şi funcţională a unui organ intern, de obicei despărţită de rest prin cute adânci. ♦ Partea inferioară a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescenţă a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separată de rest prin crestături adânci. 3. (Arhit.) Element de construcţie în formă de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemănătoare, formează un arc compus. – Din fr. lobe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOBÚL, lobuli, s.m. Subdiviziune anatomică şi funcţională a unui lob1; lob1 mic. – Din fr. lobule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOB ~i m. 1) Porţiune anatomică şi funcţională a unui organ (creier, plămâni etc.) delimitată prin fisuri sau cute adânci. 2) Partea inferioară a urechii externe la om. 3) Fiecare dintre părţile proeminente şi rotunjite ale unei frunze, petale sau sepale, despărţite una de alta prin crestături adânci. /<fr. lobe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LOB s.m. 1. Parte rotunjită şi proeminentă a unui organ (creier, ficat etc.). ♦ Partea de jos a pavilionului urechii. ♦ Element de construcţie în forma unui arc de cerc. 2. Porţiune de albie, luncă sau terasă cuprinsă în bucla unui meandru. 3. (Bot.) Fiecare dintre părţile în care este secţionată o frunză, o petală sau o sepală. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos].
(Dicţionar de neologisme)

LOB s.n. Lovitură la crichet şi tenis, executată orientând planul rachetei în sus spre a imprima mingii o traiectorie ascendentă, înaltă. [Pl. -buri. / < engl., fr. lob].
(Dicţionar de neologisme)

LOBÚL s.m. Lob mic. ♦ Subdiviziune a unui lob. [Pl. -li. / < fr. lobule, lat. lobulus].
(Dicţionar de neologisme)

LOB1 s. m. 1. porţiune rotunjită şi proeminentă a unui organ anatomic (creier, plămâni, ficat). ♢ partea inferioară a pavilionului urechii. 2. element de construcţie în forma unui arc de cerc. 3. porţiune buclată a unui meandru. 4. fiecare dintre părţile în care este secţionată o frunză, o petală sau sepală. (< fr. lobe)
(Marele dicţionar de neologisme)

LOB2 s. n. lovitură, în sus, la crichet şi tenis, executată cât mai înalt (peste jucătorul care se află într-o poziţie mai avansată) şi cât mai spre fundul terenului. (< engl., fr. lob)
(Marele dicţionar de neologisme)

LOB3(O)- elem. „lob anatomic”. (< fr. lob/o/-, cf. gr. lobos)
(Marele dicţionar de neologisme)

LOBÚL s. m. 1. lob mic. 2. diviziune a unui lob. (< fr. lobule, lat. lobulus)
(Marele dicţionar de neologisme)

lob (anat., arhit., geogr.) s. m., pl. lobi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lob (sport) s. n., pl. lóburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lobúl s. m., pl. lobúli
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: lo lob lobu

Cuvinte se termină cu literele: ul bul obul