loco dex - definiţie, sinonime, conjugare

loco

LOCO1- Element de compunere care înseamnă „loc” şi care serveşte la formarea unor substantive. – Din fr. loco-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÓCO2 adv. (Privitor la destinaţia unei scrisori, a unui colet etc.) În aceeaşi localitate în care se află şi expeditorul. ♦ (În legătură cu achiziţia unor mărfuri, precedând un substantiv, ca determinare locală) La locul de producţie sau la un punct fix de transport; în, la. – Cuv. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LÓCO adv. (în adrese) În aceeaşi localitate cu expeditorul. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LOCO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la un) loc”, „în locul”. [< fr. loco-, cf. lat. locus].
(Dicţionar de neologisme)

LÓCO adv. (Pentru adrese) În localitate. ♦ (Referitor la mărfuri) La locul de producţie sau la un punct fix de transport. [< lat. loco].
(Dicţionar de neologisme)

LOCO1- elem. „loc”, „locomotivă”. (< fr. loco-, cf. lat. locus)
(Marele dicţionar de neologisme)

LÓCO2 adv. 1. (pentru adrese) în localitate. ♢ (referitor la mărfuri) la locul de producţie sau la un punct fix de transport. 2. (muz.) aşa cum este scris. (< lat. loco)
(Marele dicţionar de neologisme)

lóco adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc

Cuvinte se termină cu literele: co oco