locotenență dex - definiţie, sinonime, conjugare

locotenență

[Sinonime]
LOCOTENÉNŢĂ, locotenenţe, s.f. (Înv.) Funcţia de locţiitor. ♢ (În epoca modernă, în Ţara Românească şi în Moldova) Locotenenţă domnească = organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita atribuţiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCOTENÉNŢ//Ă ~e f. : ~ domnească organ administrativ-politic, care ţinea locul domnului, exercitând atribuţiile acestuia. /<it. lougotenenza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LOCOTENÉNŢĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita funcţiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deţinea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza].
(Dicţionar de neologisme)

LOCOTENÉNŢĂ s. f. (în trecut) organ administrativ-politic care ţinea locul domnitorului şi exercita funcţiile acestuia. (< it. locotenenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

locotenénţă s. f., g.-d. art. locotenénţei; pl. locotenénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LOCOTENENŢĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.
(Dicţionar de sinonime)

LOCOTENÉNŢĂ s. v. regenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc loco locot locote

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta enenta