locotenent dex - definiţie, sinonime, conjugare

locotenent

[Sinonime]
LOCOTENÉNT, locotenenţi, s.m. 1. Grad de ofiţer superior sublocotenentului şi inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiţer superior locotenentului şi inferior căpitanului; persoană care poartă acest grad. Locotenent-colonel = grad de ofiţer superior mai mare decât maiorul şi inferior colonelului; persoană care poartă acest grad. (Înv.); Locotenent-comandor = grad de ofiţer în aviaţia sau marina militară, echivalent cu maiorul; persoană care purtă acest grad. 2. (Înv.) Persoană care ţine locul unui demnitar. – Din it. locotenente.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCOTENÉN//T ~ţi m. Ofiţer cu grad imediat superior sublocotenentului. ♢ ~ major ofiţer cu grad între locotenent şi căpitan. ~-colonel ofiţer cu grad între maior şi colonel. /<it. locotenente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LOCOTENÉNT s.m. 1. Locţiitor. ♦ Comandant ajutor al unei mari unităţi din armata Romei antice. 2. Grad militar imediat superior gradului de sublocotenent; ofiţer care are acest grad. ♢ Locotenent-major = grad de ofiţer imediat superior locotenentului; locotenent-colonel = grad de ofiţer imediat superior maiorului; (în trecut) locotenent-comandor = grad de ofiţer din aviaţie sau marină, echivalent cu acela de maior din armata de uscat; cel care purta acest grad. [Cf. it. luogotenente, fr. lieutenant, lat. locum tenens].
(Dicţionar de neologisme)

LOCOTENÉNT s. m. 1. locţiitor. ♢ comandant ajutor al unei mari unităţi din armata Romei antice. 2. grad de ofiţer imediat superior celui de sublocotenent. o ~ -major = grad de ofiţer imediat superior locotenentului; ~ -colonel = grad de ofiţer imediat superior maiorului. (< it. locotenente)
(Marele dicţionar de neologisme)

a aresta locotenenţi / sergenţi expr. (deţ.) a fuma chiştoace (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

generál-locotenént s. m., pl. generáli-locotenénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénţi-colonéi; abr. lt-col.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

locotenént s. m., pl. locotenénţi; abr. lt.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

locotenént-comandór s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

locotenént-majór s. m., pl. locotenénţi-majóri; abr. lt-maj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căpitán-locotenént s. m., pl. căpitáni-locotenénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
(Dicţionar de sinonime)

LOCOTENÉNT s. (MIL.) 1. (înv.) porucic, poruşnic. 2. locotenent-colonel = (rusism înv.) podpolcovnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc loco locot locote

Cuvinte se termină cu literele: nt ent nent enent tenent