locuție dex - definiţie, sinonime, conjugare

locuție

LOCÚŢIE s.f. v. locuţiune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCUŢIÚNE, locuţiuni, s.f. Grup de cuvinte cu înţeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. ♦ (Înv.) Expresie. [Pr.: -ţi-u-. – Var.: (înv.) locúţie s.f.] – Din fr. locution, lat. locutio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCUŢIÚN//E ~i f. Îmbinare de cuvinte cu sens unitar şi funcţie gramaticală unică. [G.-D. locuţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. locution, lat. locutio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

LOCÚŢIE s.f. v. locuţiune.
(Dicţionar de neologisme)

LOCUŢIÚNE s.f. Grup de cuvinte care, pierzându-şi semnificaţia lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt şi o funcţie gramaticală unică. [Pron. -ţi-u-, var. locuţie s.f. / cf. fr. locution, lat. locutio].
(Dicţionar de neologisme)

locuţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. locuţiúnii; pl. locuţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc locu locut locuti

Cuvinte se termină cu literele: ie tie utie cutie ocutie