locuință dex - definiţie, sinonime, conjugare

locuință

[Sinonime]
LOCUÍNŢĂ, locuinţe, s.f. Loc. casă, construcţie în care locuieşte sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcuínţă s.f.] – Locui + suf. -inţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCUÍNŢ//Ă ~e f. Casă, încăpere în care se locuieşte. [G.-D. locuinţei; Sil. -cu-in-] /a locui + suf. ~inţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

locuínţă s. f., g.-d. art. locuínţei; pl. locuínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LOCUÍNŢĂ s. 1. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, sălaş, (reg.) sălaşnă, (Transilv., Ban şi Bucov.) cortel, (înv.) locaş, mutare, mutat, odaie, sat, sălăşluinţă, sălăşluire, şedere, şezământ, şezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuş. (Unde îşi are el ~?) 2. locuinţă lacustră = locuinţă palustră; locuinţă palustră v. locuinţă lacustră.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc locu locui locuin

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta uinta cuinta