locuitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care are domiciliul obişnuit într-un loc determinat (într-un oraş, într-o regiune, într-o ţară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s.m. şi f.] – Locui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

LOCUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care trăieşte într-un anumit loc. ~orii oraşului. [Sil. -cu-i-] /a locui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

locuitór s. m., pl. locuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

locuitoáre s. f., g.-d. art. locuitoárei; pl. locuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălăşluitor, (fig.) suflet. (Un oraş cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: lo loc locu locui locuit

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare